Vina
Sunt vinovat că-n tine mă pierd cu fiecare zi,
Că-n gând te-mbrac în dor, și-n vis te dezvelesc,
Că buzele-mi te strigă, și-ar vrea să te îmbii,
Dar tăinuiesc iubirea, de teamă s-o trăiesc.
Sunt vinovat că-n noapte tresar când nu ești tu,
Și-mi tremură ființa doar gândul că nu vii,
Te port în trup, în sânge, cu patimă și-acum,
Dar nu-ndrăznesc, iubito, să te iubesc în zi.
Sunt vinovat că pielea-mi te cheamă și te vrea,
Că-n mine dorul arde și nu-l mai pot ascunde,
Că trupul meu te știe, dar inima mă vrea,
Să nu cedez furtunii, ci gândul să-l fac punte.
Sunt vinovat că-n mine te țin ca pe-un altar,
Iar tu, icoană vie, mă ierți fără cuvânt,
Aș vrea să-ți fiu tăcerea, și sângele, și har,
Dar nu-ți arăt iubirea… și știu că asta-i crunt.
Dar poate-ai înțelege, și-ai vrea, și-ai îndrăzni
Să-ntinzi spre mine mâna și să mă chemi blajin,
Și vina mea, iubito, s-ar stinge-n zori de zi,
Când vei șopti ușor: ‘’Nu-ți fie teamă. Vin !’’
Ajouter un commentaire
