CUPRINS
- UN SUFLET, DOUĂ IMNURI
-
DARIUS DECEBAL POEZII
- De ce ?
- De dor…
- Dacă eu...
- Ultima sămânță
- Ce-i viața
- Prima seară
- Eu sunt Soldat
- Dialog cu Moartea
- Templul trupului tău
- Chemarea nopții
- Focul din priviri
- În așteptarea ultimei rafale
- Tăcerea umbrelor
- Întoarce-te, Soldat...
- Vraja
- Aş vrea
- Privire rece
- Muntele
- Țării mele...
- Legendă
- Vis
- Atâta umbră
- Unde sunt?
- Întoarce-te, mamă
- Taina
- Omul
- Să plâng depărtarea…
- Măicuţă Românie
- A nopţii lună...
- Destin
- M-aștepți să vin
- Vina
- Iubita soldatului
- A mai căzut o stea
- A fost cândva
- Mamei mele
- Am incercat
- Târziu…
- Întors acasă...
- Sclav al Onoarei
- Strigăt
- Erou
- Tu
- Mie
- GEORGETA RESTEMAN POEZII
Prieteni...
Vous êtes le ème visiteur
- Accueil /
- DARIUS DECEBAL POEZII /
- Tu
Tu
n-ai să vezi niciodată
plânsul care ne desparte.
O stâncă
de strigăte sunt!
Iubire şi Floare
şi Lumină
mi-eşti...
Pe o clipă pierdută
vin alergând,
cu fiori
te cuprind,
tăcerea ţi-o întreb…
Soarele din noi
va mai arde
încă o Viaţă!
Ajouter un commentaire
- De ce ?
- De dor…
- Dacă eu...
- Ultima sămânță
- Ce-i viața
- Prima seară
- Eu sunt Soldat
- Dialog cu Moartea
- Templul trupului tău
- Chemarea nopții
- Focul din priviri
- În așteptarea ultimei rafale
- Tăcerea umbrelor
- Întoarce-te, Soldat...
- Vraja
- Aş vrea
- Privire rece
- Muntele
- Țării mele...
- Legendă
- Vis
- Atâta umbră
- Unde sunt?
- Întoarce-te, mamă
- Taina
- Omul
- Să plâng depărtarea…
- Măicuţă Românie
- A nopţii lună...
- Destin
- M-aștepți să vin
- Vina
- Iubita soldatului
- A mai căzut o stea
- A fost cândva
- Mamei mele
- Am incercat
- Târziu…
- Întors acasă...
- Sclav al Onoarei
- Strigăt
- Erou
- Tu
- Mie