Eu sunt Soldat

Eu nu iubesc războiul! Însă îl port în piept,

O rană-n trup ce arde, ori un destin nedrept?

Nici moartea n-o iubesc, îi simt mereu suflarea,

E ca un vânt tăios ce-mi sfâșie cărarea.

Eu sunt Soldat, nu Zeu! Nu vreau să fiu nimic,

Un trup urmându-și drumul spre terțul inamic.

Nu tai cu fierul, lupt să țin în mâini o Cale,

O punte între-un Vis și umbrele letale.

În fiecare glonț ce m-a ferit stingher

E vina ce m-apasă și mă izbește-n Cer.

Ei au murit. Eu sunt o umbră în tăcere,

Un chip ce-și poartă dorul cu aprigă durere.

Războiul mușcă. Calcă. Sfărâmă tot ce vrei,

Și n-are milă, lacrimi și n-are dumnezei!

Armură sunt, ce-și duce iubirile în spate,

În pumni ținându-și viața și visurile toate.

Nu lupt sub steaguri reci sau pentru regi murind,

Lupt pentru bucurie pe chipul pur zâmbind.

Lupt pentru mâna care tremură de iubire,

Și pentru viața-n sine trimisă la pieire.

Mă scrie frigul, fumul, sunt ars în bătălii,

Praful uscat e sânge și arde-n torțe vii.

Sub platoșa ce pare de neînvins sub soare,

E rana care cântă, dar ce nicicând nu moare.

Văzut-am ochii stinși, în pulbere trântiți,

Un glas pierdut pe buze, suspine de răniți.

Ei au plecat spre ceruri, eu încă-s martor viu,

O umbră care luptă, cu sufletul... pustiu.