ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

(NIVELUL 1)

OBSTRUCȚIA CĂILOR RESPIRATORII

INTRODUCERE

Obiectivul acestui curs teoretic este de a permite oricărei persoane să dobândească competențele necesare pentru a desfășura o acțiune civică de asistență a unei persoane prin efectuarea procedurilor de prim ajutor, în conformitate cu dispozițiile în vigoare.

Acest curs a fost realizat pe baza unui cadru de referință intern de formare și certificare (RIFC) elaborat de către filiera franceză a Crucii Roșii și « Serviciul Departamental Vaucluse »  pentru prevenirea, stingerea incendiilor și acordarea primului ajutor - asociație națională autorizată pentru formarea în domeniul primului ajutor pentru care lucrează formatorul.

Informațiile conținute în prezentul document sunt menite să faciliteze activitatea organizațiilor autorizate și a asociațiilor naționale implicate în formarea în domeniul primului ajutor, oferindu-le toate informațiile de care au nevoie pentru a justifica utilizarea tehnicilor de prim ajutor, pe baza unei abordări științifice în conformitate cu recomandările societăților savante.

« Fiecare cetățean contribuie la protecția civilă prin comportamentul său. În funcție de situația în care se află și în funcție de posibilitățile lor, aceștia trebuie să alerteze serviciile de urgență și să ia primele măsuri necesare ».

Persoanele care acordă primul ajutor trebuie să fie instruite să se ocupe de victimele unui accident, ale unei boli, ale unei agravări bruște a unei boli sau ale oricărei alte situații care le întrerup brusc și neașteptat viața de zi cu zi și care este posibil să le copleșească capacitatea individuală sau colectivă de a face față.

Serviciile de urgență sunt deseori chemate pentru a face față accidentelor de zi cu zi, care afectează în special copiii sub 15 ani și persoanele în vârstă. Orice acțiune pe care cetățenii o pot întreprinde pentru a evita un accident, eliminând sau reducând pericolul pentru ei înșiși sau pentru cei din jur:

reprezintă o oportunitate de a evita să fii afectat de un eveniment pe termen scurt, mediu sau lung;

reduce cererea serviciilor de urgență și a sistemului de sănătate.

Aceste acțiuni includ respectarea instrucțiunilor de siguranță emise de autorități, de autoritățile locale, de supraveghetorii activităților de agrement sau incluse în manualele tehnice (aparate electrice portabile, aparate electrice de uz casnic, produse de uz casnic etc.).

Trebuie remarcat faptul că unele situații de agravare ar putea fi anticipate sau limitate prin acțiunea cetățenilor:

• ieșind în întâmpinarea oamenilor (persoane care nu par să se simtă bine, persoane fragile, persoane în vârstă pe vreme foarte rece sau foarte caldă, rude sau vecini de care nu se știe nimic etc.);
• prin adoptarea unei atitudini empatice și a unui comportament care să reducă impactul psihologic al victimei sau al martorilor, care poate agrava anumite situații.

Deși nu există o formare continuă obligatorie pentru anumite calificări publice generale, se recomandă ca cetățenii să își actualizeze periodic competențele. În mod similar, orice persoană care urmează cursuri de formare în domeniul tehnicilor de salvare a vieții (TSV), al căror scop inițial a fost de a răspunde la o situație de atac terorist, este invitată să își dezvolte abilitățile prin intermediul formării în acordarea primului ajutor care le va permite astfel să răspundă la provocările de zi cu zi la un nivel superior.

Indiferent dacă cetățenii se confruntă direct sau indirect cu o situație periculoasă, un accident, un dezastru natural sau un atac terorist, mobilizarea lor este esențială și poate salva vieți.

A acționa înseamnă, de asemenea, adoptarea unor gesturi simple - donarea de sânge, adoptarea de bune practici digitale atunci când ne confruntăm cu o situație de urgență - care fac din fiecare cetățean parte dintr-o abordare responsabilă și solidară.

Acceptă să devii un "ambasador" al protecției civile pentru cei din jurul tău :

• împărtășește cu ceilalți experiența dobândită în cadrul formării și încurajează oamenii să urmeze cursuri de prim ajutor;transmite comunicări referitoare la protecția civilă;
• împărtășește competențelor tale în situații de criză cu asociațiile de protecție civilă autorizate.

Impactul psihologic al unei intervenții

Orice situație de criză poate avea un impact psihologic asupra victimelor, a martorilor sau a celor care intervin. Cetățenii se pot încadra într-una dintre aceste trei categorii. Reducerea impactului psihologic asupra cetățenilor implică :

• pregătirea lor prin formare periodică, astfel încât să poată interveni cu mai puțin disconfort din cauza efectelor stresului sau să înțeleagă cum vor fi îngrijiți în cazul în care sunt victime ;
• atitudinea lor atunci când intervin asupra unei victime: coborându-se la nivelul victimei, ascultând-o și liniștindu-o, însoțindu-i privirea, respectându-i intimitatea etc. ;
• schimbul de informații cu serviciile de urgență de la fața locului, după ce victima a fost preluată.

ALERTAREA ȘI PROTEJAREA POPULAȚIEI

Alertarea populației este o măsură excepțională, a cărei eficacitate depinde de cunoașterea prealabilă a riscurilor specifice la care sunt expuse persoanele.

Alertele publice sunt utilizate pentru a avertiza oamenii cu privire la un pericol iminent sau la un eveniment grav care este pe cale să aibă un impact și care le-ar putea dăuna fizic.

Acestea sunt difuzate de către departamentele guvernamentale, folosind o serie de instrumente:

• sirene care emit în funcție de situație :

• semnalul național de alertă (SNA) pentru a încuraja izolarea sau evacuarea

• notificări "RO-ALERT" pe telefoanele mobile:
• mass-media (posturi de radio locale, televiwiuni, avertizări meteorologice etc.);
• rețele sociale :
• alte instrumente :

• panouri comunale ;
• panouri pentru operatorii rutieri, aerieni și feroviari ;

Cum "fiecare persoană contribuie la protecția civilă prin comportamentul său", fiecare cetățean ar trebui să se pregătească cel puțin efectuând următoarele acțiuni :

• să se informeze cu privire la riscurile și procedurile care l-ar putea afecta la domiciliu, la locul de muncă sau în mediul de agrement (vacanțe, sport etc.);
• pregătirea unei truse de urgență.

PROTECȚIA

O victimă sau orice altă persoană amenințată de un pericol trebuie să fie protejată împotriva acestuia, în special împotriva supraaccidentării. Pentru a face acest lucru, salvatorul, atunci când poate acționa fără riscuri pentru propria siguranță, trebuie să elimine imediat sau să îndepărteze definitiv pericolul.

Dacă este necesar, această primă măsură este completată prin delimitarea clară și amplă a zonei de pericol, într-un mod vizibil, pentru a preveni orice intruziune în zonă. Această delimitare se realizează cu ajutorul tuturor mijloacelor materiale de care dispuneți și cu ajutorul persoanelor adecvate din apropiere.

Atunci când victima nu poate scăpa de un pericol real, imediat și incontrolabil, salvatorul poate efectua o evacuare de urgență. Această manevră poate fi periculoasă pentru victimă sau pentru salvator. Prin urmare, ar trebui să fie mai degrabă o excepție decât o regulă.

Evacuarea de urgență a victimei trebuie să permită apoi plasarea acesteia într-un loc suficient de îndepărtat de pericol și de consecințele acestuia.

Nu se impune nicio tehnică atunci când se efectuează o evacuare de urgență. Cu toate acestea, atunci când efectuează această operatiune, salvatorul trebuie să urmeze calea cea mai sigură și mai rapidă numai dacă victima este ușor de atins, la vedere și dacă nu există nimic în cale. El va extrage victima în funcție de capacitatea sa fizică, psihică și medicală.

În cazul unui atac terorist sau al unei situații violente, salvatorul va încerca să aplice instrucțiunile naționale emise de Ministerul de Interne.

De principiu, acțiunile pe care salvatorul trebuie să le execute înainte de sosirea poliției ar putea fi următoarele: să fugă, să se ascundă dacă este imposibil, să alerteze și să se supună poliției, să acorde primul ajutor și să rămână vigilent .

ALERTA

Alertarea este acțiunea de informare a unui serviciu de urgență cu privire la prezența uneia sau mai multor victime afectate de una sau mai multe situații de urgență și la natura asistenței acordate.

Neinformarea unui serviciu de urgență poate pune în pericol viața sau sănătatea victimei, în ciuda măsurilor de prim ajutor luate de către salvator. Rolul salvatorului în alertarea este, prin urmare, esențial.

Alerta trebuie să fie transmisă de către salvator sau de către un martor, folosind cele mai adecvate mijloace disponibile. Aceasta trebuie să fie rapidă și precisă pentru a reduce cât mai mult posibil timpul necesar pentru instituirea lanțului de salvare și îngrijire.

După o evaluare rapidă a situației, a riscurilor și a posibilităților de a pune în siguranță persoanele, alerta trebuie trimisă la un număr de urgență gratuit:

• pompierii, care sunt responsabili pentru acordarea de asistență de urgență în caz de accidente sau incendii;
• serviciul de ambulanță;
• serviciul SMURD;
• 112, numărul de telefon rezervat apelurilor de urgență și valabil în întreaga Uniune Europeană;

Serviciile de urgență pot ține apelantul la telefon pentru a-l sfătui sau pentru a-l ghida prin proceduri până la sosirea lor.

Ce trebuie să faceți

Contactați un serviciu de urgență folosind un telefon mobil sau, în caz contrar, un telefon fix sau un punct de apel:

• transmiteți informațiile deținute ;
• răspundeți la întrebările adresate de serviciile de urgență ;
• aplicați instrucțiunile date ;
• închideți la instrucțiunile operatorului.

Informația minimă care trebuie transmisă este :

• numărul de telefon sau de terminal de la care se efectuează apelul ;
• natura problemei: boală, accident, atac terorist etc. ;
• în cazul victimelor multiple, precizați numărul de victime ;
• locația evenimentului cât mai exact posibil.

Atunci când salvatorul cere unei alte persoane să dea alarma, acesta trebuie să :

• înainte de alertă

• să se asigura că acea persoană dispune de toate informațiile necesare;

• după alertă

• să verifice dacă acțiunea de alertare a fost executată coreDacă este posibil, trimiteți pe cineva să întâmpine serviciile de urgență și organizați accesul acestora la locul accidentului, cât mai aproape de victimă

OBSTRUCȚIA CĂILOR RESPIRATORII

Prin sistem respirator înțelegem totalitatea organelor care contribuie la respirație, la realizarea schimburilor de gaze dintre organism și mediul extern.

Funcția  de  bază   (vitală)  a sistemului respirator este RESPIRAȚIA.

Respiraţia este funcţia prin care se asigură aportul de oxigen pînă la nivelul celulelor şi eliminarea dioxidului de carbon, produs al metabolismului celular.

În actul de respirație sunt implicate căile respiratorii, plămînii, diafragma, mușchii intercostali și coastele.

Căile aeriene, care permit trecerea oxigenului și eliminarea   dioxidului de carbon, se divizează în căi respiratorii superioare și căi respiratorii inferioare.

Limita între ele sunt coardele vocale, care sunt localizate în laringe.

Căile respiratorii superioare le formează nasul, nazo- faringe, faringele și laringele anterior cu cartilajul hioid.

Căile respiratorii inferioare le formează laringele mijlociu și laringele posterior, traheea, bronhiile pînă la alveole.

Obstrucția bruscă a căilor respiratorii reprezintă jenarea sau împiedicarea circulației aerului între exterior și plămâni. Ea este descrisă ca fiind :

• obstrucție parțială, când aerul poate ajunge în continuare la plămâni. Respirația rămâne eficientă.
• obstrucție completă, atunci când aerul nu mai poate ajunge la plămâni. Respirația nu mai este eficientă sau este imposibilă.

Corpurile străine cel mai adesea responsabile de obstrucția bruscă a    căilor respiratorii sunt alimentele (nuci, alune, morcovi) sau obiectele (magneți, jucării). Obstrucțiile pot apărea la orice vârstă, dar sunt mai frecvente la copii și la persoanele în vârstă.

Mecanismul pătrunderii corpilor străini (diferite obiecte, sînge, produse alimentare sau vomitive) în căile respiratorii este cauzat de inspirul profund, atunci corpul străin din cavitatea bucală ajunge în laringe.

Obstrucția bruscă a căilor respiratorii de către un corp străin poate pune imediat în pericol viața sau poate duce la complicații care pot apărea câteva zile mai târziu.

Obstrucția cu corpi străini a căilor respiratorii

Sistemul respirator

Indicii pentru recunoașterea obstrucției

Întrebați victima "Te sufoci?

• dacă victima poate vorbi, striga, tuși și respira, uneori cu un zgomot suplimentar, aceasta este o obstrucție parțială.

• în cazul în care victima nu mai poate vorbi, striga, tuși sau emite un sunet, își ține gura deschisă, devine agitată și se învinețește rapid, este vorba de o obstrucție completă.

Acțiunea salvatorului trebuie să permită :

• deblocarea căilor respiratorii în cazul unei obstrucții complete;
• prevenirea oricărei agravări în cazul unei obstrucții parțiale.

A. Victima are o obstrucție parțială:

• așezați victima în poziția în care se simte cel mai bine ;
• încurajați victima să tușească ;
• solicitați sfatul unui medic și urmați instrucțiunile ;
• supravegheați îndeaproape victima.

Dacă tusea devine ineficientă și victima prezintă semne de oboseală, trebuie urmată procedura de tratare a unei obstrucții complete.

B. Victima are o obstrucție completă:

1. efectuați 1 la 5 lovituri intrascapulare (între omoplați);
2. dacă loviturile sunt ineficiente sau imposibil de realizat :

• efectuați între 1 și 5 compresii abdominale, la adulți și copii (Heimlich);
• nivelul toracic:

• în cazul unui copil ;
• în cazul adulților obezi sau al femeilor însărcinate, atunci când este imposibil să se înconjoare abdomenul;
• în cazul în care pacientul este imobilizat la pat și greu de mobilizat.

3. repetați ciclul de 5 lovituri și "Heimlich";

Metoda Heimlich:

• stai în spatele victimei , apucă, înconjoară-i talia cu mâniile;
• aplică pumnul între ombilic și arcul costal, degetul mare orientat către abdomen;
• efectuează 5 compresii abdominale (măresc presiunea în abdomen și torace, favorizînd eliminarea c orpului străin care obstruează căile aeriene)

Poziţia corecta  a  mâinilor pentru executarea compresiei abdominale

Opriți manevrele imediat ce observați :

• apariția tusei, a țipetelor sau a plânsului;
• reluarea respirației ;
• expectorarea corpului străin.

În cazul în care manevrele de deobstrucție au fost eficiente:

• așezați victima în poziția în care se simte cel mai bine;
• liniștiți-o vorbind cu ea în mod regulat;
• alertați sau anunțați serviciile de urgență și urmați instrucțiunile acestora ;
• monitorizați victima.

Dacă victima își pierde cunoștința :

• însoțiți victima la sol, apoi :
• alertați serviciile de urgență ;
• efectuați resuscitarea cardiopulmonară - face obiectul unui curs de sine stătător
• verificați prezența unui corp străin în gură la sfârșitul fiecărui ciclu de compresie toracică. Îndepărtați-l cu grijă dacă este accesibil;
• continuați manevrele de resuscitare până când victima respiră normal sau până când ajung serviciile de urgență.

CAZ PARTICULAR - ÎNECUL

ÎNECUL este definit ca o inundare a căilor respiratorii cu lichid, secundar acestei inundări apărând diferite grade de asfixie, până la DECES ;

• una din cele mai mari urgenţe ;
• cei mai implicaţi sunt adolescenţii băieţi.

Imersia - înseamnă că o doar o parte din corp este acoperită        de lichid.

Submersia - implică întregul corp, acesta fiind acoperit de apă sau alt fluid cu tot cu căi aeriene.

Pentru ca ÎNECUL să apară, trebuie ca cel puţin căile aeriene să fie inundate.

Intervalul de timp de la înec, pînă la care    victima  mai   poate  fi       reanimată    cu  succes:

• 3-6 minute pînă la 10 - 40 minute, la submersie în apă dulce;
• 17 minute, la submersie în apă sărată ;
• 10-20 minute la înec “sincopal” (înecul fals, se instalează spasmul laringian sever sau sincopa cardio-respiratorie, care apare înainte de pătrunderea apei în plămâni)

(VA URMA)