SUPRAVIEȚUIREA

IMEDIATĂ

ÎN MEDIUL URBAN

ETAPELE HAOSULUI URBAN

INTRODUCERE

Mondializarea forțată, suprapopularea planetei, pierderea controlului deplasărilor masive de populație (emigrația), nivelul ridicat de consum, evenimentele climatice, măsurile tehnologice luate în pripă sau a căror eficiență lasă de dorit, etc. - reprezintă tot atâtea cauze care pot împinge civilizația industrială a zilelor de azi către un dezastru generalizat.

Aceste șocuri sistemice majore și din nefericire ireversibile pot foarte bine avea loc mâine sau în viitorul apropiat. Nimeni nu poate afirma cu precizie  care va fi calendarul exact al înșiruirilor de evenimente (naturale, sociale, politice, etc) care  vor transforma acest ansamblu de catastrofe în dezastru. Dar e foarte posibil ca acest nefericit eveniment să fie rezervat generației noastre. 

Ceea ce știm cu siguranță este faptul că nu mai suntem și nici nu vom mai putea fi într-o situație normală - așa cum am fost acum câteva decenii în urmă.

Motorul civilizației noastre industriale -  cuplul energie-finanțe  - este pe cale să își oprească funcționarea.  Limitele acestora au fost deja atinse iar acest lucru nu mai reprezintă un secret pentru nimeni. Era energiei produse prin exploatarea combustibililor fosili și a pieței financiare generată de aceștia este pe cale de dispariție.

Îndatorarea puternică a statelor antrenează imposibilitatea acestora de a produce creștere economică și va semna  astfel decretul de moarte a unor sisteme bazate pe datorii care nu vor putea fi rambursate niciodată.

Expansiunea materială  exponențială a civilizației noastre a produs perturbații și chiar distrugeri iremediabile sistemelor naturale atât de complexe pe care ne bazăm. Și în acest caz  limitele au fost atinse poate chiar depășite.

Numai încălzirea climatică și schimbările generate de aceasta, apărute la nivelul biodiversității, anunță dereglări permanente ale sistemelor alimentare, sociale, comerciale sau de sănătate. Iar aceste dereglări vor antrena la rândul lor deplasări masive ale populației, conflicte militare, epidemii sau foamete.

În această lume devenită non-lineară putem observa că unele evenimente - care în mod normal ar trebui să fie puține, considerate excepții - se înmulțesc peste masură, sunt imprevizibile și au o intensitate maximă. Iar răspunsurile deficitare ale sistemelor (pentru a contracara consecințele) nu fac decat să le perturbe și mai mult.

Sistemele logistice care furnizează alimentația, apa, distribuția (și care permit sferei politice, economice și financiare de a funcționa) devin din ce în ce mai complexe și cer din ce în ce mai multă energie. Acestea  au devenit atât de interdependente și vulnerabile încât doar câteva mici rupturi de flux sau de aprovizionare pot pune în pericol stabilitatea sistemului global provocând astfel efecte în cascadă,  disproporționate și periculoase. Aceste trei etape (atingerea limitelor, depășirea acestora și complexitatea în creștere a sistemelor) sunt ireversibile iar combinate între ele,  nu pot converge decât către un singur punct - prăbușirea lor.

În trecut - civilizații întregi au dispărut doar în anumite regiuni ale planetei. Astăzi, mondializarea creează riscuri sistemice globale și este pentru prima dată când un dezastru poate deveni posibil pe scară largă, la nivel planetar.  Bineînțeles că acest lucru nu se va întâmpla într-o singură zi. Un dezastru generalizat poate avea viteze, forme și evoluții diferite în funcție de regiuni, de culturi și mediile înconjurătoare. Din acest motiv  nimic nu poate fi prevăzut dinainte. Toate dezbaterile politice din zilele noastre, toate măsurile care se iau - fie de relansare economică,  fie de  austeritate - nu sunt altceva decât „praf în ochi”  și au menirea să distragă atenția oamenilor de la adevărata problema... colapsul iminent.  Pentru că de fapt, neexistând soluții - politicienii caută să găsească doar variante pentru a ne adapta la această nouă realitate.

Sunt foarte puțini oamenii care se îngrijorează de aceste lucruri. Ignoranța, lipsa de cultură, analfabetismul funcțional, încrederea prostească în tehnologie, în sistemele abilitate să gestioneze crizele sunt cauzele principale ale acestei atitudini lascive a majorității populației. Există însă și oameni care îsi pun întrebări. Puțini ce-i drept.  Motivul principal al acestei îngrijorări nu  este determinat numai de concentrarea mare de populație pe care o regăsim în orașe sau de continua expansiune pe orizontală a acestora. Ci și de faptul că trăiesc foarte aproape unii de alții (expansiunea pe verticală).

Imediat ce haosul se va instala iar sistemele logistice de aprovizionare vor cădea în pană și-și vor întrerupe activitatea - mii sau zeci de mii de oameni vor încerca să evadeze din orașe urmându-și doar instinctele de supraviețuire - ceea ce nu este un lucru bun. V-ați imaginat vreodată ce este în mințile tuturor acelor oameni  în acele momente? În marea lor majoritate - disperați, înfometați, însetați. Lipsiți de cele mai elementare cunoștințe referitoare la modul de acțiune în aceste situații… Credeți oare că vor mai  respecta  regulile de bună conduită pe care familia, școala sau societatea i-a învățat? Sau se vor transforma în animale sălbatice căutând cu  disperare apă și mâncare? Eu știu răspunsul. Și deși îmi este foarte greu să îl accept - sunt conștient că poate voi fi obligat să iau măsuri extreme în această privință.   

Chiar dacă atât voi cât și familiile voastre sunteti deja pregătiți pentru eventualitatea apariției unor situații de criză trebuie să conștientizați că - pe lângă pericolele generate de dezastrul în sine - va trebui să vă confruntați cu zeci, sute sau chiar mii de oameni. Și nu neapărat doar oameni „normali”, împinși către manifestări extreme de foame, sete sau frig... ci chiar cu criminali, cu frustrați social, cu răuvoitori, bande de cartier, etc…

De aceea, competențele în materie de supraviețuire urbană diferă semnificativ de cele ale haiduciei, ale supraviețuirii în natură - pentru că încercarea de a rămâne în viață într-un climat apocaliptic, în orașele suprapopulate, în mijlocul tuturor pericolelor care pot apare - necesită o mentalitate diferită, un ansamblu de aptitudini și deprinderi particulare, echipamente, materiale și planuri mult mai complexe.

DIFERITELE ETAPE ALE APARIȚIEI HAOSULUI

Puteti avea cu toții o idee mai mult sau mai puțin precisă despre cum anume se vor derula anumite evenimente pe timpul unui dezastru scăpat de sub control. Militarii - ținând cont de experiența lor anterioară - cunosc faptul că o prăbușire societală poate interveni foarte rapid atunci apar modificări substanțiale în modul de viață al oamenilor.

Înțelegerea diferitelor faze (etape) prin care poate trece un dezastru de mare anvergură, a cronologiei de desfășurare a acestora precum și a evenimentelor  care pot apare pe parcurs vă  poate ajuta să vă pregătiți cu mai multă eficacitate si vă poate spori astfel șansele de a ramâne în viață.

Pregătirea individuală sau colectivă în vederea parcurgerii cu brio a unei situații nefericite de mare amploare nu trebuie să se rezume doar la a vă face tone de provizii și echipamente, încărcate în mașină una peste alta, în așteptarea orei fatale. Înseamnă înainte de toate alegerea unui stil de viață, a unei maniere de a vă duce traiul diferită de cea pe care o aveți astăzi și care să fie ghidată permanent de observații și analize pertinente a ceea ce se întâmplă în jurul vostru.

Este foarte usor să vă concentrați eforturile în proporție de sută la sută pentru a cumpăra și stoca produsele și echipamentele de care aveți nevoie. Gasiți pe Internet mii de variante de echipament, de provizii și alte informații necesare. Însă faptul de a analiza în prealabil ceea ce s-ar putea petrece înainte, pe timpul și după dezastru - vă poate ajuta la eliminarea unor cheltuieli  inutile și a vă canaliza antrenamentele către ceea ce vă este cu precădere necesar.

Această retrospectivă vă va permite în egală măsură să descoperiți situațiile, evenimentele cu care v-ați putea confrunta - începând de la primele semne ale prăbușirii până în momentul în care, ori nu mai rămâne nimic din civilizația anterioară ori sunteți puși în fața unei noi realități acceptabile - și să vă pregatiți pentru ele.

ETAPA a I-a. ÎNAINTEA DEZASTRULUI

În funcție de natura și proporțiile dezastrului - faza preliminară poate dura de la câteva ore la luni sau chiar ani întregi înainte ca oamenii să fie forțați să recunoască faptul că o prăbușire majoră este pe cale să se producă.

Este suficient să urmăriți în fiecare seară câteva minute informațiile care apar în media sau să navigați un pic pe Internet pentru a realiza iminența apariției multor dezastre, atât naturale cât și generate de mâna omului. De aceea nu există nici un motiv și nici un avantaj pentru a se pregăti special pentru un eveniment anume. Fie că vorbim de un război convențional sau de o prăbușire economico-socială  -  bazele supraviețuirii în mediul urban în special și ale supraviețuirii în general rămân aceleași.

Dacă locuiți într-o regiune unde există un risc major specific (zonă seismică, baraj hidroenergetic, etc.)  pregătiți-vă să-i faceți față prin toate mijloacele - dar țineți cont în permanență de ceea ce s-ar putea să se producă ulterior în termen de consecințe precum și de pericolele care pot apare la o scară cât mai mare.

Numai în momentul în care ați adunat toate informațiile specifice necesare și v-ați pregătit pentru orice eventualitate - vă puteți concentra asupra nevoilor specifice care să raspundă particularităților regiunii în care locuiți.

În aceasta primă fază - este esențial să fiți atenți nu numai la ceea ce se petrece în regiunea voastră sau în România dar și pe restul continentului sau chiar în lume. Trebuie să fiți vigilenți și să descoperiți toate indiciile apariției dezastrului înainte ca acesta să treacă în a doua etapă. Acest lucru vă va oferi un avantaj decisiv vis-a-vis de toți cei care nu s-au pregătit în avans, sunt în stare de șoc, reacțile lor sunt încetinite de propria ignoranță sau de dezinformările ce se vor ține lanț și de ce nu, față de cei resemnați deja și care nu vor se vor mai  lupta pentru viața lor odată ce dezastrul s-a produs.

ETAPA a II-a. DEZASTRUL PROPRIU-ZIS

Rapiditatea cu care veți realiza că vă aflați deja în faza a doua a dezastrului depinde în mare măsură de regiunea în care locuiți și de natura evenimentului produs.

Dacă evenimentul care stă la baza dezastrului (evenimentul declanșator) este reprezentat de o catastrofă naturală - distanța care vă separă de epicentrul acestuia va determina gradul de pericol iminent și consecințele ulterioare pe care le va avea asupra voastră sau a familiei (o simplă pană de curent electric, o întrerupere a comunicațiilor telefonice, instaurarea stării de urgență, etc) .

Dimpotrivă, dacă evenimentul declanșator este de natură umană (un accident chimic, bacteriologic sau nuclear, un atac cibernetic, atac cu bombe cu inducție electromagnetică, etc.) - impactul resimțit va fi imediat,  foarte sever și va răspândi  panica în rândul a  mii sau zeci de mii de oameni.

În această etapă este momentul ori să vă baricadați (protejați) la domiciliu ori să evacuați de urgență. Decizia pe care o veți lua va corespunde planului pe care vi l-ați făcut în prealabil cu privire la acest lucru. A aștepta însă ca lucrurile să se potolească  prin minune nu va face altceva decât să vă expună și mai mult și să vă îngreuneze sau chiar să vă pună în pericol posibila evacuare.

Nu trebuie sub nici o formă să dați timp celorlalți să înțeleagă ceea ce se întâmplă cu adevărat și să realizeze pericolele la care sunt expuși. Timpul pe care îl risipiți oscilând între a lua decizia de a evacua sau a rămâne pe loc va oferi posibilitatea prădătorilor  de a se poziționa și a controla în totalitate străzile importante sau chiar cartiere întregi. Trebuie să fiți convinși de faptul că aceste se vor forma cu rapiditate - chiar și în cartierele unde nu există de obicei sau în zonele rurale.

În zilele noastre (când atât femeia cât și bărbatul muncesc) -  șansele ca declanșarea dezastrului să vă prindă pe toți acasă sunt minime. În marea majoritate a situațiilor este foarte probabil să fiți la muncă iar copiii să fie la școală. De aceea este foarte importantă stabilirea în prealabil a unui plan de comunicații între membrii familiei, a unor locuri de întâlnire de urgență sau a unor trasee de deplasare către domiciliu care să evite punctele obligatorii de trecere sau zonele de risc. Am vorbit despre acest lucru într-un curs precedent de aceea nu insist prea mult asupra lui.

Atenție! Dacă singurele voastre surse de informații se rezumă la televiziune, radio sau Internet - o simpla pană de curent prelungită câteva zile va avea consecințe grave asupra eficienței și a rapidității cu care veți reacționa.

ETAPA a III-a. REACȚIA DE RĂSPUNS A MASELOR

Reacția de răspuns a maselor de oameni puși față în față cu dezastrul va depinde în mare măsură de zona în care locuiți și de tipul evenimentului care s-a produs. Este evident că pentru cei care locuiesc în zonele rurale timpul de reacție va fi mai lung vis-a-vis de cei care locuiesc la oraș. De asemenea,  severitatea măsurilor de urgență luate în primă instanță va fi diferită. Mai devreme sau mai târziu însă repercursiunile se vor materializa și în zonele rurale - mai ales în momentul în care populația orașelor, cuprinsă de panică,  se va pune masiv în mișcare către zone mai sigure, supraglomerând sau chiar blocând anumite rute.

Dacă locuiți în centrul zonei urbane  la momentul declanșării etapei a II-a așteptați-vă să fiți înconjurați de o mulțime de oameni cuprinsă de panică și înghețată de frică - indiferent care ar fi catastrofa produsă. În funcție de tipul dezastrului și gradul de conștientizare sau ignorare a acestuia în rândul majorității - persoanele la care am făcut referire mai devreme vor cădea rapid victimele hoardelor de răufăcători care se vor forma inițial în cartierele limitrofe  și care vor avansa rapid către centru,  special cu această ocazie (spargeri, jafuri, incendieri, etc.).

Reacția publicului care locuiește în zonele mărginașe sau în cartierele « chic » ale orașului va fi fără îndoială puțin mai moderată la început dar va fi marcată de aceeași incertitudine și panică  ca și cea a publicului rezident în centru. După câteva zile bandele de cartier îsi vor face apariția și aici creînd și mai multă panica și nesiguranță.

În zonele rurale - majoritatea oamenilor sunt în general autonomi pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Structura locuințelor, prezența gardurilor și a animalelor de casă (a câinilor) le conferă o mai mare siguranță în faza incipientă. Mai devreme sau mai tarziu - vor fi la rândul lor confruntați cu aceleași probleme, atât din punct de vedere logistic cât și al violențelor ce își vor face apariția.

În momentul în care o societate începe să devieze de la principiile de trai în comun - mentalitatea de prădător se impune rapid în conștiința multora - indiferent de zona unde locuiesc. Diferența între urban și rural rezidă doar în faptul că acești prădători își vor face prezența la sate puțin mai târziu iar acțiunile vor fi mai sporadice decât în mediul urban.

Rapiditatea cu care atât voi cât și vecinii,  prietenii vă veți organiza pentru a face față acestor acțiuni de violență depinde de trei factori :

tipul evenimentului produs

este evident ca natura dezastrului poate avea un impact enorm asupra reacției publicului. Cu cât daunele și pagubele produse sunt mai mari, cu cât infrastructura este mai distrusă cu atât panica și mentalitatea de prădător se vor instaura mai rapid ;

localizarea dezastrului

distanța față de epicentrul dezastrului va determina gradul de pericol la care sunteți expuși implicit maniera în care publicul nepregătit va reacționa. Pentru cei pregătiți - va juca un rol important în luarea deciziei de a ramâne pe loc și a rezista sau de a evacua cât mai rapid cu putință ;

nivelul de autonomie

modul în care atât voi cât și vecinii vostri sunteți pregătiti logistic pentru a rezista o perioadă determinată de timp reprezintă un factor determinant pentru rapiditatea cu care vă veți regrupa într-un grup comunitar. Hoardele de prădători, înfometate și disperate se vor deplasa, escalada și înfrunta orice risc pentru a găsi mâncare și apă atunci când resursele lor se vor epuiza.

ETAPA a IV-a. REACȚIA DE RĂSPUNS A STATULUI

A aștepta ca statul să vină (prin instituțiile abilitate) să vă salveze în caz de dezastru la scara largă nu reprezintă altceva decât o pierdere a unui timp prețios în lupta pentru supraviețuire. Pentru că - în cazul unui cataclism major - ori va ajunge prea târziu ori nu va veni niciodată. Ma refer aici  la un dezastru pe scară largă ale carui consecințe ar putea pune în pericol integritatea națiunii.

Așa cum vă prezentam în discuțiile de pe messenger - imaginați-vă statul ca pe un organism viu, ca pe o singură entitate care, ca orice alt organism  va fi obligată să reacționeze în fața unui agent exterior care atenteaza la securitatea și integritatea ei.

În prima etapă a dezastrului politicienii precum și instituțiile media aservite acestora vor căuta să minimalizeze cât mai mult cu putință impactul și consecințele acestuia.

Imediat ce își vor da seama că le este imposibil să mai țină populația în ignoranță sau să mai ascundă consecințele - așteptați-vă la o intervenție în forță din partea factorilor de decizie în încercarea de a menține aparența unei ordini societale care mai poate subzista încă o perioadă de timp. Este acel moment în care, în țările care n-au pierdut încă de la început orice control - se va instaura așa numita stare de urgență și/sau legea marțială.

Trăiți în România, țara politicienilor analfabeți și corupți, liderii incontestați de Europa în ceea ce privește incompetența și slugărnicia, țara clanurilor și a mafiilor de tot felul, țara hoților și pungașilor…  dar și țara unor oameni de bun-simț, a sătenilor curați la suflet și a oamenilor normali sugrumați zi de zi de hienele societății.

Ați văzut cu proprii ochi eficiența și  capacitatea factorilor de decizie de a reacționa atunci când situația o cere în mai multe rânduri : incendiul de la Colectiv, protestele din 10 august, situația generată de Covid19, etc. Ați tras singuri concluziile care s-au desprins din aceste evenimente, nu mă aplec asupra acestor lucruri.

Sistemul intervine prin instituțiile  abilitate. Eficiența intervenției acestor instituții este determinată de gradul de pregătire a personalului din care sunt constituite.  Sa vă vorbesc despre gradul de pregătire a acestora ?

Dacă evenimentele produse nu sunt atât de grave iar  amploarea acestora este relativ mică  - este posibil ca  glorioasele noastre forțe de ordine (includ aici și Armata) să poată avea un cuvânt de spus. Veți vedea atunci bravii noștri soldați patrulând echipați până în dinți pe străzile orașelor sub ropotele aplauzelor unei părți a populației.

În cazul unui cataclism major lucrurile nu vor sta așa. Ori vor avea această aparență doar în faza incipientă. Este evident că forțele de ordine vor fi desfășurate doar în orașele mari, orașele importante, în speță capitala oferind astfel timpul necesar bravilor nostri politicieni de a se pune la adăpost în alte orașe sau în afara țării.

Acestea vor încerca să-și facă datoria atâta timp cât vor primi ordine clare și precise și câtă vreme vor fi sprijinite logistic. În cazul ruperii sistemelor logistice de aprovizionare sau a lipsei instrucțiunilor - după maxim o săptămână, epuizate de confruntările cu hoardele de prădători  -  vor abandona străzile și se vor retrage în cazărmi. Unde, în functie de situația fiecăruia, ori vor rămâne ori se vor alătura familiilor în încercarea de a supraviețui.

ETAPA a V-a. REACȚIA DE RĂSPUNS A INDIVIDULUI

Adevărul, oricât de dureros ar suna, este că în condițiile unui dezastru major - singurele persoane care posedă competențele și echipamentele adecvate, care sunt în măsură să reacționeze în consecință și care astfel ar avea o șansă de supraviețuire pe termen lung sunt :

persoanele care s-au pregătit înainte, atât fizic, psihic, intelectual cât și logistic pentru eventualitatea apariției unei asemenea situații ;

militarii de carieră, pompierii și alte persoane  care, prin natura serviciului au intervenit deja în linia întâi și au căpătat experiență de-a lungul misiunilor sau activităților efectuate ;

o parte din cetățenii din mediul rural.

Pentru restul populației, mai ales cea viețuitore în zonele urbane - pierderea controlului de către instituțiile statului se va face simțită imediat și va genera rapid panică si haos.

O mare parte din oameni simt nevoia să fie conduși, dirijați, controlați, îndrumați și scoși din situațiile periculoase. Singuri, fără controlul și intervenția statului, aceste persoane sunt sortite pieirii. Informația, în aceeași măsură ca și apa sau mâncarea se va transforma într-o resursă rară de dobândit. Necesitatea de a cunoaște exact ceea ce se petrece va avea un impact major asupra vieții acestora.

Nimic mai mult decât o simplă distrugere a sistemelor de comunicații, indiferent care ar fi acelea, i-ar rupe de informațiile media, i-ar îndepărta de acest control de care au nevoie permanent, ar amplifica sentimentele de panică și disperare a acestora și le va transforma rapid în comportamente iraționale și periculoase.

Încet-încet - îsi va face loc în mintea acestor oameni  dorință  presantă, o necesitate chiar - de a crede în orice mesaj venit  din partea vreunei persoane care detine o oarecare putere de decizie.  Iar această  necesitate, amplificată apoi de foamete și lipsuri, va conduce pe mulți către o dependență totală față de sistem. Ceea ce va le semna condamnarea la moarte.

RECONSTRUCȚIA

Lăsând la o parte ideea că un al treilea război mondial va fi o apocalipsă nucleară din care nimeni nu va ieși în viață - este evident faptul că societățile se vor reconstrui într-o perioadă de timp mai scurtă sau mai lungă.

Veți mai avea oare aceeași viață ?

(va urma)….