Sclav al Onoarei
Oglinda
îţi strigă mut durerea,
privirea-i dezrobită,
adevărul tulbură
liniştea ochilor!
Ca să-l vezi
îi închizi...
Cum altfel
ai putea măsura nesfârşitul?
Purtând în tine suferinţa
întregii lumi,
poate azi ţi-e viaţa
o holdă de păcate,
sufletul gol
precum un cuvânt
scris pe apă.
Pelerin prin largi singurătăţi
ţi s-au jerpelit mânecile
sădind Onoarea
acolo unde ea,
demult,
a murit!
Ajouter un commentaire
