ATÂTA UMBRĂ
Este atâta umbră-n lumina de afară
şi-n loc să fie soare, cerul e plin de nori!
Se uscă iarba-acum, în miez de primăvară,
cresc buruieni în glastre, iar pe morminte flori!
Pe cerul ca de plumb stoluri de păsări zboară
lăsând pustiu în urmă şi croncănit de ciori!
Cu disperare fug spre locuri unde-i vară
și soarele nu este întemniţat în nori!
Îmi urlă vântu’-n suflet, scrutarea-mi este rece
iar zîmbetul pe buze în veci nu-mi va-nflori!
În paşi de vals cu moartea eu viaţa-mi voi petrece
Iubindu-mi visul dulce ce nu vrea a iubi...