CUPRINS
- UN SUFLET, DOUĂ IMNURI
-
DARIUS DECEBAL POEZII
- De ce ?
- De dor…
- Dacă eu...
- Ultima sămânță
- Ce-i viața
- Prima seară
- Eu sunt Soldat
- Dialog cu Moartea
- Templul trupului tău
- Chemarea nopții
- Focul din priviri
- În așteptarea ultimei rafale
- Tăcerea umbrelor
- Întoarce-te, Soldat...
- Vraja
- Aş vrea
- Privire rece
- Muntele
- Țării mele...
- Legendă
- Vis
- Atâta umbră
- Unde sunt?
- Întoarce-te, mamă
- Taina
- Omul
- Să plâng depărtarea…
- Măicuţă Românie
- A nopţii lună...
- Destin
- M-aștepți să vin
- Vina
- Iubita soldatului
- A mai căzut o stea
- A fost cândva
- Mamei mele
- Am incercat
- Târziu…
- Întors acasă...
- Sclav al Onoarei
- Strigăt
- Erou
- Tu
- Mie
- GEORGETA RESTEMAN POEZII
Prieteni...
Vous êtes le ème visiteur
- Accueil /
- DARIUS DECEBAL POEZII /
- Atâta umbră
ATÂTA UMBRĂ
Este atâta umbră-n lumina de afară
şi-n loc să fie soare, cerul e plin de nori!
Se uscă iarba-acum, în miez de primăvară,
cresc buruieni în glastre, iar pe morminte flori!
Pe cerul ca de plumb stoluri de păsări zboară
lăsând pustiu în urmă şi croncănit de ciori!
Cu disperare fug spre locuri unde-i vară
și soarele nu este întemniţat în nori!
Îmi urlă vântu’-n suflet, scrutarea-mi este rece
iar zîmbetul pe buze în veci nu-mi va-nflori!
În paşi de vals cu moartea eu viaţa-mi voi petrece
Iubindu-mi visul dulce ce nu vrea a iubi...
Ajouter un commentaire
- De ce ?
- De dor…
- Dacă eu...
- Ultima sămânță
- Ce-i viața
- Prima seară
- Eu sunt Soldat
- Dialog cu Moartea
- Templul trupului tău
- Chemarea nopții
- Focul din priviri
- În așteptarea ultimei rafale
- Tăcerea umbrelor
- Întoarce-te, Soldat...
- Vraja
- Aş vrea
- Privire rece
- Muntele
- Țării mele...
- Legendă
- Vis
- Atâta umbră
- Unde sunt?
- Întoarce-te, mamă
- Taina
- Omul
- Să plâng depărtarea…
- Măicuţă Românie
- A nopţii lună...
- Destin
- M-aștepți să vin
- Vina
- Iubita soldatului
- A mai căzut o stea
- A fost cândva
- Mamei mele
- Am incercat
- Târziu…
- Întors acasă...
- Sclav al Onoarei
- Strigăt
- Erou
- Tu
- Mie