Vis

În noapte, într-un cort eram

doar noi doi şi iubirea,

tu blând dormeai, eu te priveam

şi îţi vegheam trezirea.

Într-o poveste mă visam,

cu regi şi cu regine,

la curte, cavaler eram...

îndrăgostit de tine.

Pe boltă luna scânteia,

se oglindea-n zăpadă

şi-n bezna nopţii-un lup „cânta”

a morţii serenadă.

Dormeai ca un copil frumos

cu păru’-ţi revărsat...

Priveam la trupul mlădios

ce-atât m-a tulburat.

Înfiorat de-atâta dor

şi-atâta frumuseţe,

ţi-am sărutat încetişor

şuviţele răzleţe.

Uşor, pe-o parte te-ai mişcat

şi-atrage-a mea privire

piciorul gol, catifelat,

ce-ndeamnă la iubire.

Umărul tău frumos cădea

a gurii mele pradă,

iar sânul gol îmi amintea

de-o formă de grenadă...

Te sărutam arzând de dor,

cuprins de fericire

şi îţi şopteam încetişor

cuvinte de iubire.

Iar trupul tău se-nfiora

de-atâta dezmierdare

şi gura-ţi dulce suspina

dorindu-mă mai tare.

Tu mă ţineai înlănţuit,

sorbeai a mea suflare!

Eram atât de fericit

în dulcea desfătare.                                             

 ..…………………..

 Nu mai erai când m-am trezit

în zori de dimineaţă...

Şi-abia atunci mi-am amintit

ce singur sunt în viaţă!

Destinul vrând a-mi întâlni,

prin lume-am colindat.

Rămas-am însă, şi voi fi

ce-am fost mereu: soldat!