Vous êtes le 
ème visiteur
Vraja
Doar eu si tu, în noapte, plutim pe-un val de vis
către meleaguri unde fiori ne încolţesc,
Adun din ceruri stele şi-n păr ţi le-mpletesc
Mă strângi, te strâng în braţe. O, dulce paradis...
Îti strâng la piept genunchii în faţa ta căzut
şi-ntre-ale tale coapse obraji-mi s-odihnesc,
Îti arde-n mine corpul, şi simt cum înfloresc
când îţi respir parfumul...şi îmbătat, sărut
a sânilor dulceaţă. Cât îmi doresc de mult
să se oprească clipa ! Înfrigurat, ascult
de mai păşeşte timpul... te-aud numai pe tine
spunând ca mă doreşti, iubindu-mă-n suspine !
(recită - Adrian Moldovan)