Întors acasă

M-am reîntors de Paști ACASĂ -

(acasă-aceea ce-i mereu în suflet)

să pun și miel și cozonac pe masă

și-ntr-un pahar de vin al viei cântec.

Am străbătut câmpii și munți deodată

dorind să sorb lumina lor cuminte -

ca țara mea nu-i alta-n lumea toată

(vă spune legionarul ce nu minte!)

Și-am așteptat să-i văd doar flori pe ie -

dar vai, câtă tristețe-n jur rodește,

căci am găsit o altă Românie

cu hoți la cârmă, conducând hoțește.

Vai, Dumnezeule, ce tare doare

să vezi atâta ură, dezbinare

când peste tot e mafia în floare

și numai nori ce-acopăr’ mândrul Soare!

Bătrâni bolnavi copiilor duc dorul -

că-s duși printre străini ca să muncească,

de le-a secat de lacrime izvorul

când văd cum moare glia strămoșească.

De peste tot răzbat numai manele -

(arde-le-ar focu-adus de călușari!)

cânta-le-ar doar bătrâne cucuvele,

copiii noștri-ncingă hore mari!

Țărâna plânge-acuma nelucrată

căci  nimeni nu mai vrea a fi țăran,

nu mai avem ogoare de-altădată,

românul ia legume din Auchan!

Și plâng și pietrele la drumul mare

de mila codrilor ce nu mai sunt,

se-mbogățesc lichelele stelare

încărunțind speranța noastră crunt.

Dar vai, eu am venit de Paști ACASĂ

și-n jur tristețile au dat năvală !

C-o mână de prieteni stau la masă

și inima pe jumătate goală...

Privind spre munții ninși și pomi în floare

și către cei care mi-au fost aproape

mă bucur că-s și oameni de valoare

și n-au fost toți românii luați de ape.

Mă voi întoarce peste-un pic de vreme,

nu pot s-accept să văd aici durere -

pieri-vor parveniții sub blesteme,

și-or căpăta în loc de miere fiere!

Și jur din nou, din depărtarea mea

de unde zilnic vreau să-mi sărut glia,

cu mintea și cuvântul voi lupta

să schimb cu voi, prieteni, România,

să smulgem pirul care-n grâie crește,

să semănăm țepușe-n câmp cu maci,

să ne iubim cu toții românește,

să nu uităm că suntem fii de daci!