Vous êtes le 
ème visiteur
Târziu…
Trecut-au aspre vremuri în care depărtarea
N-avea mistuitorul, amarul gust de-acum
Soldatul ce-nfruntase și munții, jungla, marea
Nu resimțea noianul de doruri de pe drum...
Hoinar prin lumea largă, azi, dorurile toate
Le duc cu mine, dragă, și-i plin rucsacul meu
Nimic nu mă-nspăimântă - nici chiar hidoasa moarte
Cum mă apasă astăzi, iubito, dorul tău.
Am obosit, copilă, cu pletele bălaie
Cu zâmbet de mătase și ochii-curcubeu
Aș rupe depărtarea-n fărâme și din ploaie
Aș țese brâul vieții să-ncing mijlocul tău.
Mă doare fiecare secundă fără tine
Am ostenit, iubito, să număr zile ani...
Vreau să te am în brațe, să-ți gust buzele fine
Cu dragostea-mi curată ca floarea de castani.
Te vreau, iubito,-aproape de mine-o veșnicie
Să nu ne mai despartă nimic, să fim doar noi
Și să fugim de lume, refugiu să ne fie
Doar dragostea în care ne pierdem amândoi.