Gladius

m-am prăbușit
într-un cerc de piatră
sub ochii mulțimii
care-mi cerea sfârșitul
cu degetul în jos

nu-mi mai amintesc
era zi
era noapte
doar gustul metalic
și liniștea
dincolo de strigăte

trupul meu știa deja
că viața nu se termină când cazi
ci când încetezi să te ridici

am mers din nou
pe nisip
cu același mers greu
același piept

în fața fricii

alte haine
alt cer
alt colosseum
dar în oasele mele
același ecou

pașii mei
prin noroaie
prin tăceri de pădure
prin locuri fără nume

și totuși
în fiecare clipă
am știut
mai fusesem o dată

palma mea ținuse altceva
cu aceeași tensiune

oamenii mi-au vorbit altfel
ea
a venit în alte forme
dar de departe
am recunoscut-o
pentru că se uita la mine
la fel

nu pot să spun
când s-a schimbat totul
dar știu
că nimic nu s-a schimbat cu adevărat

doar zidurile
și sângele
care curge mai în tăcere

am fost tăcut
am fost foc
am fost drept
într-o lume
care se prăbușea

și poate că asta sunt și acum
doar un alt chip
același jurământ
fără martori

nu am nevoie
să-mi amintești cine am fost
corpul meu
își amintește singur

pașii mei
merg spre aceeași luptă
fără sabie
fără steag
doar cu mine

și-n fiecare luptă
mor puțin
dar rămân același