Vous êtes le 
ème visiteur
Să plâng depărtarea…
Călcând peste timp privesc înspre anii trecuți,
Răscolesc prin cenuși de-amintiri amara-mi durere
Să plâng depărtarea aș vrea, dar ochii-mi sunt sluți
Într-un pumn de-ntristare m-ascund înecat în tăcere.
Degeaba mă mint că e dulce azi sarea din lacrimi
Șiroindu-mi ades’ pe obraji când doruri dezgheață…
Degeaba mai cred că nu doare, oh, doare cu patimi! -
Sunt singur, departe, doar eu și zorile-n zori, dimineață…
Mi-e iarna pustie și-n suflet mi-e ger, iar visele-s sparte -
Peste toate, despotic, se-așterne aceeași tăcere amară,
Și-n ochi asfințirea-mi rănită de-un cânt venit de departe
De-acasă, din tine-urgisito, dar atât de iubita mea Țară!...