M-aștepți să vin

Pustie mi-e noaptea atât de departe
și-atât de-pustie-i și zarea…
De tine flămând privesc întristat
cum timpul se scurge,
când pe-un ram desfrunzit
o pasăre-și curmă cântarea
și tace o clipă, şi… plânge.

Îți amintești nespusele dorinți
respirate șoptit în suspine,
de pe sâni furând poezii cu buze fierbinţi?
sau de minunea aceea de stea
din privirea-ți cuminte ce sublim scânteia
îndeajuns să aprindă văpaia din mine?

Departe e ziua când ochii-mi trăi-vor
din nou atâta iubire,
departe-i și noaptea în care pluti-vom
pe o mare de-amor!…
Mă simt ca un trunchi ofilit
hrănindu-se doar cu-amăgire
și cu lacrimi de dor.

În clepsidra vieții mă numără clipe
germeni crescuți din nisipul divin,
sunt azi mai bătrân cu un vis
zâmbind, dimineții mă-nclin
pășind tăcut spre-asfințit
așa cum în carte-mi stă scris.

Dar știu că acolo, departe, eşti tu
frumoaso, ce-atât te doresc!
Cu ochi strălucind, cu suflet senin,
în nopţi golite de vise
m-aştepţi ca să vin!