Vous êtes le 
ème visiteur
Mie
Pe unde calci
lași urme de tălpi cu destin!
Doar că azi
nimeni nu le vede.
Deasupra ți-s pașii -
iar urmele,
numai tu, umil,
ți le porți cu frământul
în gând...
De fier călit în foc,
limpezit în sudoare și lacrimi,
stricate hoituri ai strivit cu piciorul
și-ai simțit cât doare sângele
atunci când curge.
Te uiți înapoi…
Trecutul?
Noroiul de sub tălpi…
Mai zac taine sub lacăte.
Nu le vei cunoaște decât atunci când,
împresurat de vifornița vieții,
rătăcit în drumul spre casă
vei ajunge pe celălalt tărâm…
Acolo...
unde dușmanul îți va deveni
dintr-odată
aproape frate...