(Re)naştere

Straşnic icnesc zăpezile roşii
geruieşte cu aburi îngheţaţi în zbuciumele
curcubeielor răstignite pe trupul lunii
în noaptea asta albastră, albastră...
vrând să smulgă linişti din frământul
neliniştilor mele
când mai fulguie pe obrazul meu
miresme de liliac rămas
înflorit din primăvară
şi visul învie...

Râde-un mănunchi de brânduşe
în palma mea stângă
calde ca un foc viu de iubire
ce în suiş sublim învăluie umărul meu
nins, alb, străjuit de-o aripă
neîncăpută sub cămaşa unui înger.

Doamne, Tu te-ai aşezat între şeile
privirilor mele
şi-mi şopteşti să am „inima curată şi
sufletu-mpăcat” -
inima mea-i însetată de ape
rostogolite peste valea trandafirilor
purpurii
răsfăţaţi de strălucirea aurei Tale.

Tot azuriul primăverilor pure
se respiră acum în pieptul meu
gura-mi înfloreşte a verde crud
din poieniţa dintre mesteceni înveşmântaţi
în coji de lapte
şi simt ACUM că valsul florilor
a început cu mine...

Din loja de foc a văzduhului
se revarsă aur şi dumnezeire
peste grâul copt – măiastră lojă de lemn încrustată
cu clocotul macilor mereu îndrăgostiţi de viaţă.

Tremură izvoarele în clipoceli liliachii
încrustând cu tăceri perene
o toamnă întârziată uitată
în incandescenţa amurgului...

Noi, născându-ne a doua oară
căutăm răbdători taina Iubirii care
„scoate din moarte şi nu te lasă
să cobori în întuneric”
şi flacăra creşte, creşte
peste naşterea ta şi
(re)naşterea mea
într-un buchet violet de miresme pure
feciorelnica înflorire dintr-o crenguţă
de liliac...