Vous êtes le 
ème visiteur
Ce faci, măicuţă?
Se lasă umbre-n insula durerii
Îmi zboară gându-n satul dintre munţi
De-atâta sete albă-n faptul serii
Şi ochii-mi deveniră-ncet... cărunţi.
Ce faci, măicuţă, cum îţi depeni dorul
Ce fir şi din ce caier astăzi torci?
Te simt, măsori cu paşi mărunţi pridvorul
Şi tristă-ngâni: „fetiţo, când te-ntorci?”
E iarnă grea şi-n sat se lasă seara
Dansează flăcări peste lemne ude
Mai latr-un câine care-şi ia ocara
Trudeşte geana-ţi lacrime s-asude...
Mai iei o carte... şi-ncă una-n mână
Citeşti, sperând să treacă timpu-n grabă
„Of, Doamne, de-ar mai trece-o saptămână
Şi luna asta, albă, din ogradă!”
Priveşti în gol, singurătatea-ţi doare
Ce mult ai vrea ca să mă ai acasă...
Când eu, pribeagă-s pe un ţărm de mare
Dar vin curând, măicuţa mea frumoasă!