Treziţi-vă, n-au amorţit românii!

Noian de visuri răscoleşte vântul

Lovind în corul cetinilor ninse

Ard focuri vii - sunt inimile-aprinse -

Degeaba, e-ntuneric pe pământul

Legendelor cu feţi frumoşi şi zâne.

Cameleoni cu suflete de fiare

Cu solzi de zmei şi degetele-gheare

Înfipte-n trupul obcinei bătrâne -

Nemernicii, s-au preschimbat în monştri -

Au stors de vlagă un popor, şi-acuma

Cu colţii lor de fier, lovi-i-ar ciuma,

Fără de milă rup din pruncii noştri –

I-au alungat, i-au azvârlit departe...

Călăi netrebnici ce-au ucis o ţară

Au decimat un neam, ce pâine-amară

Românului i-au dat, cumplită soarte!

Se-nvârt şi voievozii în morminte

Iancu Avram, Mihai şi Ştefan-Domnul

Lui Ţepeş chiar îi tulburară somnul -

De-ar invia, ca să-i înveţe minte!

Să semene ogorul cu ţepuşe

Ciocoii blestemaţi să-i tragă-n ele,

Să scape România de lichele,

De hoardele bolnavelor căpuşe!

Trezirea, fraţilor, că nu-i de şagă,

Nu ne vor răzbuna nicicând străbunii

Treziţi-vă, n-au amorţit românii

Şi grâul de neghină să se-aleagă!